Dictionar termeni

In aceasta sectiune se va prezenta definitia diverşilor termeni folosiţi în legătură cu ceaiul şi prepararea lui.

În limba română termenul de ceai defineşte nespecific atât infuziile de frunze ale arbustului de ceai (Camelia sinensis), cât şi infuziile altor plante ori fructe.
La fel de imprecis, termenul de ceai desemnează atât băutura, cât şi materia primă din care se prepară băutura (frunzele, mugurii, tulpinile, mlădiţele, etc).

Pe acest blog, termenul de "ceai" se va folosi singur doar pentru a defini infuzia de frunze de Camellia sinensis. Pentru restul infuziilor se va folosi fie termenul de "infuzie", fie termenul "ceai" urmat însă de caracterizarea lui (de ex. ceai mate, ceai de tei, etc). De asemenea, pentru a evita confuziile, frunzele (sau alte componente ale plantei) de ceai uscate care se folosesc pentru obţinerea infuziilor vor fi denumite ca atare.

În limba română pentru această plantă se folosesc mai multe denumiri cum ar fi arbustul de ceai sau arborele de ceai. Probabil ca este mai corectă cea de arbust, întrucât această plantă arată ca un tufiş, neavând un trunchi propriu-zis. Poate doar în cazul istoricelor plantaţii din provincia chineză Yunnan, din sudul Chinei, să fie îndreptăţită utilizarea denumirii de arbore, întrucât vechimea lor de aproape 1000 de ani a dus la dezvoltarea unor tulpini enorme, asemănătoare unor trunchiuri de copaci. De asemenea, varietatea mai rară assamica are o tulpină unică, iar dacă este lăsată să crească liber, poate să fie asemănată cu un arbore.

[pagina in curs de actualizare]